Probabil sunt putini cei care au gusta-o si chiar mai putini cei care o adora. Si ca sa va conving ca imi place cu adevarat, va dezvalui ca mi-am ales destinatia de vacanta (una scurta, de iarna… deghizata in haina de primavara) ca sa ajung la singurul loc din tara unde se gaseste versiunea de top a acestei bauturi.
Este vorba despre Turnu Severin, iar licoarea cu pricina nu este alta decat braga (nu, nu mi-am facut vacanta in Turnu Severin, unde din doi-trei pasi ai vizitat tot orasul, ci doar am fost in trecere spre Herculane).
De ce braga? De ce de la Turnu Severin? Pai am descoperit eu braga de fapt in Constanta, cand eram de-o schioapa si nu erau prea multe bunatati din care sa poti alege; pe atunci obisnuiam sa o beau alaturi de covrigi calzi in multele plimbari prin centrul orasului; insa acum varianta de braga din Constanta nu are niciun gust.
Cea din Mangalia are un gust suspect, iar cea din Slatina, de la Atletul Albanez, pare sa fie ceva mai buna decat suratele de la Marea Neagra, insa are un iz de afumat.
Asa ca, dupa o asemenea cercetare de piata riguroasa, am facut marea descoperire: braga de Severin. Dulce-acrisoara, un pic acida, te pisca la limba, fara sa fie insa alcoolica. O simt naturala si plina de nutrienti, incat trec repede cu vederea zaharul din ea.
Braga de Severin este facuta de o familie de turci dupa reteta strabunicului – Baiaram (asa se numeste si magazinasul). A patra generatie duce astfel traditia mai departe si pastreaza cu sfintenie secretul acestei retete.
Am gasit o multime de retete de braga (fie din hamei, fie din grau, orz, secara, porumb sau din alte combinatii de cereale), deci sansele sunt mici sa faci asa ceva acasa si sa-ti si iasa, mai ales ca ingredientele trebuie sa treaca printr-un proces de fermentatie (iti dai seama cum ar mirosi toata casa!).
La Baiaram mai gasesti ciocolata de casa (nu am rezistat ispitei si am mancat un cornet plin), halvita, iar pe timpul verii, cea mai buna si sanatoasa inghetata (fara E-uri).
Si daca tot am fost la Herculane, o sa vorbesc saptamana asta de locurile pe care le-am descoperit pe acolo, cu feluri de mancare specifice zonei, asezonate cu experiente care mai de care mai interesante si povestite, bineinteles, cu o urma de melancolie, asa, ca dupa terminarea vacantei.
16/11/2010
Si mie imi place braga, dar nu am baut decat din Slatina si din Constanta. Cum am crescut in Slatina pot sa spun ca ala e gustul cu care compar braga. Sper sa am ocazia sa beau si din cea din Turnu Severin
16/11/2010
Si eu sper sa bei braga din Severin. Chiar sunt curioasa cum o sa ti se para :).
17/11/2010
Probabil ca mi se va parea mai buna. Cea din Slatina mi se pare si mie un pic „afumata”
27/01/2016
Mei, copile, nu hamei. Meiul e cereala strămoșilor noștri, care s-a cultivat și mâncat pe scară largă în România până înainte. Hameiul se folosește la bere să-i dea gustul ăla… puternic și amărui. 😉
27/01/2016
* …până înainte de WW2.
27/01/2016
Nu va contrazic. Nu am facut niciodata braga acasa si nici nu voi face. Insa am citit foarte multe retete de braga in care apare hamei (in formula… ”10 frunze de hamei”).
28/08/2016
Eu am descoperit braga in timpul vacantelor din copilarie, la Galati. Se vindea si la cofetarii si era excelenta. Am crescut apoi la Orsova si am avut ocazia sa beau adesea, braga din Severin. Trebuie sa spun ca mai mult cu nostalgie, pentru ca uneori era buna, dar alteori aveam sentimentul ca e cam diluata.
Pentru ca si eu am ramas cu un pic de obsesie, am cautat uneori informatii despre aceasta bautura. Azi am gasit lucruri interesante in „Buletinul Societății de Științe din București-România” Anul 8(1899), Nr.1-2, pag. 74-81. Link-ul ar fi asta: https://archive.org/details/bulletindelasoci99soci
Poate veti gasi si dumneavoastra informatiile interesante, asa cum mi-au parut mie.
28/08/2016
@Cosma: In Severin exista mai multe locuri cu braga. Doar de la unul imi place braga in mod deosebit. Multumesc pentru comentariu si pentru informatii!